În lumea albinelor

                                                  Grosu Emilian și Savu Nicolas

Școală: Liceul Teoretic „Duiliu Zamfirescu”

Clasă: Clasa a V-a A 

    Albinele sunt niște ființe mici și muncitoare, atât de harnice, încât de la ele s-a format proverbul „Harnic ca o albină”. Ele există pe pământ de milenii de ani și tot de milenii oamenii se folosesc de miraculoasele lor produse. Principalul produs al lor se numește mierea, numită „Licoarea Zeilor”. La început oamenii le vânau cu meșteșug, descoperindu-le locul lor de sălășluire în scorburile copacilor sau în crăpăturile scorburilor. Între timp lumea a evoluat și oamenii s-au gândit să aducă albinele aproape de casa lor. Așa a luat ființă stupul, care, la început, era mai primitiv, apoi a evoluat devenind stupl modern de astăzi.

                                                          Stupi primitivi (buduroaie)

                                                                         Stupi moderni

    O familie de albine este formată din câteva mii de indivizi, împărțiți în trei categorii: matca, cateva sute de trântori și restul albine lucrătoare. Matca mai este numită și „Regina albinelor”. Ea este cea care depune toate ouăle, din care ies viitoarele generații. Întotdeauna ea este înconjurată de o suită de albine lucrătoare care o hrănesc, o îngrijesc și, în același timp, ele preiau de pe corpul ei o subtanță, numită și „Substanța de matcă”, pe care o împrăștie la toate albinele din stup. Această substanță creează albinelor o stare de siguranță și totodată asigură un miros comun întregului stup, specific și comun, care le diferențiază față de alte albine. Astfel fiecare stup de albine are mirosul lui, generat de matca fiecăruia și albinele nu pot intra în alt stup, deoarece riscă să fie nimicite de paznicii altui stup, necunoscându-le mirosul.   

                                                                     
                                                                 Categorii de albine  

                                                  

                                                                   Matca si suita ei                                                                                                                                                                                                                                                                                

                                                                    

    Trântorii sunt masculii din stup și reprezintă sursa de inspirație e proverbului „Leneș ca un trântor”. Ei au un rol important în perpetuarea speciei, fiind cei care se împerechează cu matca. Ei sunt crescuți de albinele lucrătoare doar în timpul sezonului activ, adică de primăvara până toamna, iar când acestea simt ca nu mai găsesc cules de nectar în natură, îi dă afară din stup sau îi izolează într-un colț al stupului, lăsându-i flămânzi. Astfel ele î-și asigură siguranța unei iernări fără probleme, căci altfel trântorii le-ar consumă toate proviziile, deoarece mănâncă cu mult mai mult decât albinele, astfel ar muri cu toate de foame. 

                                   
                                          Trântorii izolați de albine pe fundul stupului

        

    Albinele lucrătoare reprezintă majoritatea indivizilor din stup și în același timp sunt cele care fac majoritatea treburilor stupului. Ele se ocupă cu: aducerea nectarului și polenului din flori, a propulisului după mugurii copacilor, paza urdinișului (locul din stup pe unde intră albinele), igiena stupului (cară albinele moarte și alte resturi din stup), propolizarea crăpăturilor, construirea fagurilor de ceară, hrana puietului, hrănirea mătcii, ventilarea stupului, producerea mierii etc.   

                                                                                                                                                                                     Albină lucrătoare, adunând nectar și polen

                                                               
                                                                    Albine construind faguri

    Înmulțirea albinelor se efectuează prin procesul de roire. La acest proces concură mai mulți factori: mărirea numărului din stup pe timpul vremii, căldura excesivă, spațiul locativ limitat, instinctul de perpetuare a speciei etc.   Albinele construiesc niște celule speciale numite botci, unde regina depune ouă, care fiind îngrijite si hrănite abundent de albine cu lăptișor de matcă, iau ființă alte noi regine. Apoi, regina bătrână, insoțită de o bună parte de albine din stup care î-și umplu gușile cu miere, profitând de o zi frumoasa, însorită, părăsesc stupul într-un zumzet si o frenezie de nedescris, așezandu-se pe un suport apropiat, de exemplu o creangă de copac. Câteva albine cercetașe merg și caută un loc nou de locuit, de exemplu o scorbură de copac. Când găsesc, se întorc și le transmit celorlalte locația și distanța exactă prin anumite dansuri executate cu măiestrie, denumite și „Dansul albinelor”. Dacă apicultorul nu intervine să le ia și să le pună într-un stup nou, ele vor pleca pentru totdeauna și nu se vor mai întoarce. Astfel are loc perpetuarea speciei.   

                                                                                                                                                                                                                 Roi de albine 

Albină care dansează transmițând celorlalte un mesaj numai de ele știut

                                                                                                                                                               Un roi părăsind stupul